Mihai Moscovici

Blogovat 2008 a ajuns la faza pre-finala, adica cea de totalizare. Aveti posibilitatea sa va exprimati opiniile despre concurs intrun sondaj de evaluare. Parerile voastre sunt foarte importante pentru faza finala, cea de invatare, perfectionare si pregatire a unei noi editii.

Deja am ridicat un pic cortina festivalului Blogovat, dar era prematur sa vorbesc despre jurizare. Acum ca laurii au fost impartiti si castigatorii si-au avut ora de triumf n-ar fi rau sa facem o mica retrospectiva a ceea ce a insemnat desemnarea castigatorilor Blogovat 2008.

Unul din cele mai importante momente a fost desemnarea castigatorilor prin doua metode diferite: votul publicului si cel al juriului. Aceasta divizare ne-a ajutat sa impuscam doi iepuri odata fara sa pierdem farmecul “vanatorii”.

Castigatorii prin vot public au fost acei care au reusit sa atraga simpatiile cititorilor sai. Secretul este ca bloggerii alesi de public au reusit sa formeze o comunitate de sustinatori in jurul blogului sau. Acesti bloggeri au reusit sa creeze un brand in blogosfera, un brand sustinut, promovat si iubit de fanii sai.

Cele spuse de Vitalie despre “peripetiile” votarii publicului pe Election Platform doar confirma faptul ca pentru a avea un blog de succes e nevoie de a cultiva un sentiment de comunitate intre cititori.

Votul juriului a fost unul bazat pe niste criterii bine definite si dupa un sistem de punctaj unic pentru toti, ceea ce a eliminat (intro masura oarecare) preferintele subiective. Am dat note maxime celor care o meritau, chiar si in ciuda faptului ca nu am o impresie buna despre unele din aceste bloguri.

M-am bucurat sa vad ca unele bloguri au iesit invingatoare in aceeasi categorie prin ambele metode de vot. Asa s-a intamplat in cazul celui mai bun blog media si a celui mai bun blog de societate civila.

In cazul celorlalte categorii, comunitatea a fost factorul decisiv pentru castigatorii prin vot public, iar cei alesi de juriu au avut asa calitati distinse ca design si continut. Nu vreau sa spun ca unii invingatori sunt mai buni decat altii, din contra, toti invingatorii au trasaturile sale deosebite, ceea ce face ca fiecare blog sa aiba farmecul sau.

Cu toate reusitele si lacunele sale, Blogovat s-a dovedit a fi un proiect pilot destul de reusit. A mai ramas sa invatam din experienta primei editii si sa organizam un nou concurs la anul.

Photo: oakvillecurlingclub.com

Votul poporului
Blog media - Stas Sushkov
Blog foto - Natalia Moraru
Blog societate civila - Curaj.net
Blog de specialitate - FCM Ungheni
Lansarea anului  - Artur Gurău

Votul juriului
Blog media - Stas Sushkov
Blog foto - Adrian Hâncu
Blog societate civila - Curaj.net
Blog de specialitate  - Кухня Молдовы - Bucătăria Moldovei
Lansarea anului  - INconstantIN

Cel mai bun articol - The Bat! Mailer: istoria unui brand

Bloggerul anului - Artur Gurău

Felicitari castigatorilor si multa perseverenta tuturor celorlalti.

Brian Dettmer a reusit sa gaseasca o modalitate inedita de a-si exprima ideile artistice. Nu e vorba de pictura sau fotografie, ci de o idee de arta diferita: Book Autopsies (eng. Autopsiile Cartii). Denumirea nu suna tocmai placut, insa creatiile artistice bucura ochiul si incanta imaginatia.

Mai multe creatii aici.

Au mai ramas doar cateva zile pana la ceremonia de premiere a Blogovăţ. Ieri a fost ultima zi de vot pentru juriu, iar astazi Valeriu deja socotea totalurile de puncte. Putinii initiati stiu deja cine-s favoritii publicului si castigatorii jurizarii. Din pacate nu ma numar printre cei initiati, dar pot rabda si pana sambata

Acum ca suntem la final, iar marile decizii au fost deja luate, as vrea sa descoper unele asecte organizatorice. Un asa eveniment implica o sumedenie de intamplari si situatii, unele mai hazlii, dar si altele mai putin fericite. Totusi, in linii mari, Blogovăţ s-a dovedit a fi o experienta buna in ceea ce priveste antrenarea spiritului de comunitate a bloggerilor din Moldova.

Controversele au inceput odata cu lansarea ideii de concurs si a provocarii bloggerilor pentru a alege un nume pe potriva evenimentului. Discutii aprinse, pareri dispersate, parea ca nu mai obtinem un consens. Atunci organizatorii au decis sa aleaga singuri numele si au decis in favoarea celui pe asta care-l avem acum. Desi eu optam pentru un alt nume, torusi era mai important cum va evolua festivalul si nu denumirea. De fapt, numele straniu si hazliu insoteste multe proiecte de succes. Google, Yahoo, Twitter sunt doar cateva exemple.

Sincer, am fost placut surprins atunci cand am citit e-mail-ul de invitatie in calitate de juriu. Experienta aceasta s-a dovedit a fi una cat se poate de provocatoare si controversata. Mi-am adus aminte de timpurile cand predam la USM si trebuia sa controlez lucrarile studentilor, fapt care uneori ma amuza, iar alteori ma enerva la culme. S-a intamplat la fel si in cazul valuarii blogurilor.

Orice concurs jurizat neaparat va trezi reactii controversate: unii aplauda, iar altii condamna. Spre fericirea juriului, organizatorii au dat dovada de perspicacitate si au decis ca sa fie 2 feluri de invingatori: alesi de public si de juriu. As vrea sa existe si unele coincidente de opinie, adica unul si acelasi blogger sa iasa castigator dublu in aceeasi categorie.

Blogovăţ a fost lansat fara sa fie sustinut de vreun sponsor. Cheltuielile de concurs si de organizare a ceremoniei de premiere cadea pe umerii organizatorilor, aceasta daca nu reuseam sa atragem vreun sponsor. Dupa cateva discutii, am decis sa contactam cateva persoane potential interesate de a ne sprijini. Sergiu Prepeliţă, de la Logic Computers a fost foarte receptiv si a acceptat indata sa fie parte din Blogovăţ. Mai apoi i-am pasat ideea lui Dan, un prieten bun de-al meu de la Orange, si el ne-a dat contactele “departamentului sponsorizari”. Spre norocul nostru, cei de la Orange au acceptat sa sustina concursul si sa ofere premii pentru cei mai buni bloggeri.

In calitate de membru al juriului, cel mai greu a fost sa apreciez participantii inscrisi la categoria “Cel mai bun articol de blog”. Toate-s scrise bine si foarte interesante, dar sunt din domenii diferite si e greu sa compari articole despre cetati, culinarie, muzica, prima experienta militara, calculatoare, etc. In fine, am acordat punctaj maxim pentru 3 articole, iar castigatorul va fi desemnat potrivit totalului de puncte acordate de fiecare membru al juriului.

Nu pot sa vin la ceremonia de premiere, dar sper sa pot asista online in cazul in care va fi organizata si o trasnmisiune live. In caz contrar, faceti multe poze si filmari, pentru ca le voi cauta online.

Mult succes si multa voie buna participantilor si castigatorilor.

Photo: blogs.guardian.co.uk

Cea mai importante lectie de viata am invatato atunci cand am avut de trecut printro perioada foarte complicata ce presupunea luarea anumitor decizii dificile. De obicei, in astfel de cazuri nu strica o consiliere buna de la vreo persoana draga (si inteleapta), situatia mea era de asa natura incat nu-mi puteam permite s-o discut cu nimeni. Acum, privesc in urma imi dau seama ca cele mai grele framantari rezulta in cele mai bune lectii de viata.

Lectia mea a fost sa invat sa folosesc corect cuvantul daca. Aceasta lectie s-a cristalizat in cateva principii, devenite peste timp un fel de filosofie a vietii.

1. Cuvantul “daca” poate fi folosit numai in cazuri ce implica actiuni de viitor. “Daca” are valoare constructiva numai daca se refera la vreo actiune pe care o poti influenta.

2. Cuvantul “daca” nu poate fi folosit in cazuri in care implica actiuni de trecut. In cazul in care folosesti “daca” pentru actiuni de trecut, adica cele pe care nu le mai poti influenta, atunci “daca” are un efect destructiv.

3. Atunci cand iai o decizie, este important sa o iai cu toata fermitatea si hotararea, astfel incat, uitandu-te inapoi, sa nu vrei sa folosesti “daca” pentru actiuni din trecut si sa nu regreti deciziile luate.

Aceste principii de viata m-au ajutat sa trec usor prin situatii aparent dificile. Totusi, exista si un mic secret: principiile nu functioneaza fara o pregatire psihico-morala corespunzatoare. Otada luata, decizia nu mai poate fi supusa testului “daca”, iar mintea trebuie sa se concentreze pe “daca” pentru viitor, acel “daca” ce poate influneta actiunile si mersul lucrurilor viitoare.

Graphics: irub.files.wordpress.com

Acum o luna, in Riga, Letonia, s-a desfasurat Barcamp Baltics 2008, o neconferinta (eng. unconference) despre new media, bloguri, podcast, retele sociale, jurnalism civic, web 2.0, open source… Desi 12 dintre cei mai activi bloggeri din Moldova si-au manifestat interesul de a participa (iar Dan chiar a participat), evenimentul nu a avut nici un rasunet in blogosfera moldoveneasca… sau poate am scapat ceva?

Oricum, Barcamp Baltics 2008 s-a dovedit a fi o neconferinta de succes: multi participanti, multe prezentari, mult schimb de idei si experienta, si multa multa distractie. Din cele peste 50 de prezentari-rezumat am gasit tot atatea idei/initiative/proiecte interesante de Web 2.0. Din zecile de poze vazute am observat ca cele 100% de seriozitate si informatie utila au fost cufundate in alte 150% distractie si voie buna.

Nu intind vorba si va dau link-uri spre resursele Barcamp Baltics 2008: lista de prezentari, poze, video si un comentariu podcast (in rusa) despre reusitele si nereusitele Barcamp. Sper sa gasiti idei/inspiratie pentru propria experienta de blogger. Keep blogging…

De-ar fi sa aleg dintre lucru individual si munca in echipa, de cele mai multe ori as alegeo pe-a doua.

Imi place munca in echipa pentru diversitatea ideilor, multitudinea parerilor si potentialul creativ nelimitat. Totu-i bine pana se ajunge la distribuirea responsabilitatilor si executarea acestora. Se intampla uneori ca unul (sau mai multi) din membrii echipei sa fie mai putin interesat de succesul initiativei/proiectului astfel evita indeplinirea insarcinarilor si este pasiv, nepasator si indiferent.

Nu stiu vreun remediu sigur pentru astfel de situatii, dar sunt cel putin doua cai de abordare a problemei. Prima cale este sa devii complice in  “jocul” membrului pasiv. Sa-i intri in voie si sa-l scutesti de lucrul cel greu, sa-i dai insarcinari usoare care nu necesita mult efort si dedicare. Intr-un cuvant, “lasa-ma sa te las”.

Calea a doua, cea grea, este sa iai atitudine, sa afli radacina nepasarii si s-o inlaturi, sa incerci sa-l motivezi, sa ii incredintezi insarcinari pe care sa le indeplineasca cu membri activi ai grupului si sa-l implici la maxim in toate activitatile echipei.

Ambele metode au avantaje si dezavantaje. In primul caz avantajul este ca “inlaturi” membrul “negativ” si te concentrezi asupra proiectului, dezavantajul fiind ca celorlalti membri ai grupului le revine o doza mai mare de responsabilitate si munca. Intr-al doilea caz, avantajul este ca ai sanse de a reabilita membrul pasiv si de a usura munca celorlalti colegi, insa in acest proces aloci timp si resurse pentru o cauza ce nu tine nemijlocit de realizarea proiectului.

Recunosc, uneori am fost si eu in ipostaza membrului pasiv si atunci am preferat sa fiu lasat in pace, insa am avut si experienta remedierii, atunci cand mi-am gasit o noua inspiratie pentru a deveni un membru activ al echipei.

Cum sa stii cand si in ce fel sa abordezi o astfel de situatie? Cand sa iai atitudine si cand sa-i faci jocul? Care ar fi reperele dupa care sa te conduci? Mai exista si alte cai pe langa acestea doua? Multe intrebari, putine raspunsuri…

Photo: jigsawpuzzle.com