Posted on 09 October 2006 by Mihai Moscovici
Dor de Moldova
Departe de casa, de locurile unde am copilarit si cu atatea amintiri, imi vine foarte greu sa exprim ceea ce simt dupa doua luni de la plecare: controverse.
Ecaterina, o colega din programul Muskie, a descris aceasta stare de spirit si dorul de toamna moldoveneasca. Va las sa gustati din marul dulce cules din pom si sters de haina.
“Probabil toamna aduce depresii. Stiam despre asta si mai inainte, dar nu credam ca ma afecteaza… am vreo doua zile de cind vreau acasa - real vreau acasa. Nu vreau nimic decit asta… si ai mei imi spun ca chipurile acasa lucrurile stau mai prost si mai prost si ar fi bine sa stau in America asta satula… Sunt constienta ca acolo lucrurile stau si mai prost decit atunci cind am venit… Rusii o fi scumpind iarasi gazul… dar cind ma gandesc la copacii care isi schimba culorile atat de frumos, la mirosurile de toamna, lanurile cu glugi de papusoi si cu bostani durdulii rasariti ici si colo, la merele care sunt aburite cind le culegi dar devin lucioase daca le stergi de haina, la cortegiile de nunta, la linistea care se lasa spre seara prin sate, dau in lacrimi… Prosteste, dar imi dau seama cit de mult iubesc nenorocita de Moldova…”
Photo: bogatia unui cos cu fructe / alt_castan
October 10th, 2006 at 2:15 pm
Desii nu te cunosc mi-as permite sa-ti impartasec cate ceva din viata mea in strainatate. Cine sunt eu? o romanca plecata de aproape 3 ani din Romania.Plecata inainte de a-i vedea fumusetile, inainte de a-i parcurge muntii, si inainte de a-i vizita delta. Despre Moldova nici nu mai poate fii vorba. Visez de cand ma stiu sa ajung sa o vad…
Dar acesti 3 ani, care m-au rupt de radacinile mele, mi-au si adus ceva. M-au invatat sa cresc! Mi-au spus intr-o dimneata in care Parisul semana cu Timisoara ca pot traii si aici. Da, printre straini, imi pot afla si eu locul, atata timp cat am un scop, si atata timp, cat nu uit, ca “acasa” e inca acolo si ca ma asteapta! “O lupta-i viata deci te lupta, cu dragoste de ea, cu dor!”
Calatorule, iti doresc sa-ti gasesti drumul cel adevarat, cel care-ti izvoraste din inima…
October 10th, 2006 at 2:45 pm
Ana-Maria, multumesc pentru gandurile tare.
Invetam multe lucruri cand suntem pe drumuri si printre straini, insa acasa ramane a fi acolo unde ne trage inima, sufletul si dorul.
Traim cu o speranta vie de a ajunge acasa si de a ne bucura de cei dragi.
October 10th, 2006 at 4:01 pm
Draga Ana-Maria, cred ca atunci cind voi reveni acasa voi fi alta- te-as cita aici “voi creste” in rastimpul cind voi fi departe de casa. Poate peste un an voi ride de ceea ce simt acum, si poate voi vrea inapoi, mai exista multe poate… Una stiu la sigur-locul in care te nasti si cresti te marceaza- intra in fiintsa ta si lasa semne adinci. Unde nu ai fi mereu iti aduci aminte de unde vii. Am o prietena aici. E de la Iasi. E de 3 ani in SUA si strainatatea i-a adus succes, se simte bine aici. Dar sa vezi ca in duscitiile noastre mereu apar aproape inconstient frazeologisme de acasa, analogii si asocieri. E in singe si nu dispre nicaieri. Multsumesc de incurajare.