Mihai Moscovici

In fiecare zi vad cel putin 2-3 indieni, 3-4 chinezi, 6-7 latino-americani, 8-10 oameni de culoare (nu am voie sa-i numesc negri), 4-5 albi (ca nu prea se potriveste sa-i numesc europeni) si imi dau seama ca America are un farmec deosebit sa ademeneasca oameni din cele mai diverse popoare.Treaba cu nationalitatile e atat de incurcata incat uneori nici nu mai stiu cu cine vorbesc, cu un indian sau cu un american de origine indiana, cu un chinez sau cu un american de origine chineza, etc.

Alteori numele persoanei este de origine latino-americana, insa infatisarea-i mai degraba a unui norvegian sau suedez.

Alaltaieri intalnisem un polonez care nu vorbeste poloneza… adica intelege, insa nu vorbeste. Parintii ii vorbeau in poloneza, iar el le raspundea in engleza.

Altadata am dat de un nigerian de 17 ani care stie doar engleza si nici o limba bastinasa a tarii sale. Baiatul are scuza: crescuse la oras, iar in orasele nigeriene se vorbeste numai engleza.

De un an si jumatate incerc sa-mi creez in minte imaginea unui american de rand si nicidecum nu-mi reuseste. Adica imi reuseste, dar numai pentru o perioada scurta. Uneori americanul de rand din mintea mea e alb, alteori negru de culoare, se mai intampla sa fie si latino-american, iar nu demult chiar avea ochii mai ingusti ca de obicei.

Dar cum arata americanul din mintea ta?

Politica, si mai ales campania electorala, este un joc de rol in care fiecare candidat isi demonstreaza maiestria actoriceasca pentru a obtine simpatia publicului, dar si Oscarul… sau, mai bine zis, “functia” mult ravnita.
Discursul unui politician si cel al unui actor este aproape identic. Ambii isi invata rolul din timp, participa la numeroase repetitii si sunt flamanzi dupa aplauzele publicului.
Ne place filmul (politica). Urmarim cu nerabdare actiunile personajelor. Iar la sfarsitul jocului ne alegem eroul principal si-i oferim Oscarul… fotoliul de demnitar inalt.

New York Giants au jucat excelent de frumos si au castigat trofeul celui de-al 42-lea SuperBowl. Placerea invingeri este cu atat mai mare ca i-au “batut” pe Patriots din Boston.

Pe langa faptul ca toata lumea este inebunita de spectacolul jocului (comparabil doar cu finala Cupei Mondiale la Fotbal), un alt show urmarit cu sufletul la gura este publicitatea din timpul de pauza. Anul acesta, Fox a luat $2,7 mln pentru 30 de secunde publicitare din timpul jocului.

YouTube a si afisat toate spoturile publictare de la SuperBowl si propune vizitatorilor sa-l voteze pe cel mai bun. Spotul cu cele mai multe voturi acumulate va fi plasat pe pagina de start a YouTube pe 12 februarie.

Cred ca v-ati dat seama care spot a primit votul meu.
Nu uitati sa votati spotul preferat la YouTube Superbowl.

Ghita a Cleopatrei Stratan are toate sansele sa fie tot atat de popular pe YouTube ca si celebrul NumaNuma song. Pe langa faptul ca editeaza diferite variante de video-clip, fanii Cleopatrei invata cuvintele si canta despre Ghita fara sa se sinchiseasca de pronuntare sau voce.

Ghita, te-astept deseara… pe YouTube.

Luni, saptamana aceasta a fost o zi mai putin fericita pentru unul din clovnii de la Stockyards Rodeo din Forth Worth, Texas. Chiar daca a fost aruncat la vreo 3-4 metri, clovnul s-a ales numai cu cateva coaste rupte si o mana franta. Putea fi mai rau…

Seara urmatoare clovnul era din nou la munca, numai ca de data aceasta mai dadea si autografe celor impresionati de trucul sau de luni

Acum doua luni fusesem impreuna cu sotia la acest show si ne miram cum de acesti clovni nu se tem sa stea in fata taurului infuriat. De fapt, datoria clovnilor este sa distraga atentia taurului astfel incat acesta sa nu atace “calaretul” cazut. De cele mai multe ori clovnii raman nevatamati, insa uneori se mai intampla si accidente…

Cu ocazia vizitei sale in orientul mijlociu, presedintele american, George Bush si-a lansat blog.

Trip Notes from the Middle East este o relatare real time a calatoriei prezidentiale fara precedent.

Casa Alba a decis sa relateze in detaliu aceasta prima calatorie a lui Bush-presedinte pe meleaguri ca Israel, Kuwait, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita si Egipt.

Exact zece ani in urma, 17 decembrie 1997, Jorn Barger (in poza) lansa termenul de weblog.
Initial, Barger a definit weblog ca o lista personala de link-uri menita sa inregistreze rutele zilnice de navigare pe Internet. Insa, de atunci conceptul evoluase intr-atat, incat astazi termenul weblog este definit ca orice altceva numai nu o simpla lista de link-uri.
Happy Birthday, bloggers!

Photo: theage.com.au