Mihai Moscovici

De-ar fi sa aleg dintre lucru individual si munca in echipa, de cele mai multe ori as alegeo pe-a doua.

Imi place munca in echipa pentru diversitatea ideilor, multitudinea parerilor si potentialul creativ nelimitat. Totu-i bine pana se ajunge la distribuirea responsabilitatilor si executarea acestora. Se intampla uneori ca unul (sau mai multi) din membrii echipei sa fie mai putin interesat de succesul initiativei/proiectului astfel evita indeplinirea insarcinarilor si este pasiv, nepasator si indiferent.

Nu stiu vreun remediu sigur pentru astfel de situatii, dar sunt cel putin doua cai de abordare a problemei. Prima cale este sa devii complice in  “jocul” membrului pasiv. Sa-i intri in voie si sa-l scutesti de lucrul cel greu, sa-i dai insarcinari usoare care nu necesita mult efort si dedicare. Intr-un cuvant, “lasa-ma sa te las”.

Calea a doua, cea grea, este sa iai atitudine, sa afli radacina nepasarii si s-o inlaturi, sa incerci sa-l motivezi, sa ii incredintezi insarcinari pe care sa le indeplineasca cu membri activi ai grupului si sa-l implici la maxim in toate activitatile echipei.

Ambele metode au avantaje si dezavantaje. In primul caz avantajul este ca “inlaturi” membrul “negativ” si te concentrezi asupra proiectului, dezavantajul fiind ca celorlalti membri ai grupului le revine o doza mai mare de responsabilitate si munca. Intr-al doilea caz, avantajul este ca ai sanse de a reabilita membrul pasiv si de a usura munca celorlalti colegi, insa in acest proces aloci timp si resurse pentru o cauza ce nu tine nemijlocit de realizarea proiectului.

Recunosc, uneori am fost si eu in ipostaza membrului pasiv si atunci am preferat sa fiu lasat in pace, insa am avut si experienta remedierii, atunci cand mi-am gasit o noua inspiratie pentru a deveni un membru activ al echipei.

Cum sa stii cand si in ce fel sa abordezi o astfel de situatie? Cand sa iai atitudine si cand sa-i faci jocul? Care ar fi reperele dupa care sa te conduci? Mai exista si alte cai pe langa acestea doua? Multe intrebari, putine raspunsuri…

Photo: jigsawpuzzle.com

Jurnalistul e cainele de paza al societatii si are datoria de a latra de fiecare data cand vede hotul si simte primejdia. De multe ori insa acest caine a societatii, in loc sa fie rasplatit pentru devotament si vitejie, primeste suturi in coaste pentru ca latra prea mult si nu latra cum trebuie. Alegoric vorbind, cam asa ar putea fi descrisa situatia in care s-a aciuat Natalia Morari, reporter la publicatia rusa The New Times, expulzata din Rusia.

Mai trist e ca Natalia nu e unica. In Moldova sunt atestate o multime de cazuri in care jurnalistii sunt abuzati si impiedicati de a-si exercita meseria. Din nou si din nou “cainele de paza” simte greutatea ciubotei murdare pe propria-i piele.

In ardoarea mea de jurnalist incepator am mers sa fac primul meu stagiu profesional la ziarul Accente. Tocmai trecusem de sesiunea de vara 2002 si eram nerabdator sa-mi demonstrez abilitatile gazetaresti obtinute dupa primul an de facultate. Redactorul-sef, Sergiu Afanasiu, m-a lasat sa-mi aleg singur subiectul articolului.

Aveam la dispozitie o saptamana, timp in care am decis sa investighez activitatea unor firme (dubioase) de traduceri aflate in vecinatatea sediului Ministerului Justitiei, mai exact in incinta Centrului Cultural “Ginta Latina”. Din surse proprii stiam ca aceste firme se ocupa cu perfectionarea actelor necesare pentru plecarea in strainatate a cetatenilor Moldovei, iar traducerile erau doar o acoperire legala a activitatii criminale.

Intro zi m-am aratat la oficiul firmei si am spus ca vreau sa plec in Italia la munca. Seful mi-a lamurit ca as avea nevoie de vreo 7-8 acte si ca poate sa mi le perfecteze pana deseara, doar ca trebuie sa achit cate $50 pentru fiecare document. I-am raspuns ca am nevoie de timp sa ma gandesc la oferta lui, iar el m-a invitat sa vin seara ca sa vad cum va da actele perfectate clientilor cu care a si batut palma in aceeasi dimineata.

Investigatia mea a fost o surpriza placuta pentru colegiul redactional al ziarului si mi-au inclus articolul in primele pagini. Eram bucuros ca am inceput sa pasesc tare si ferm pe taramul jurnalismui, insa toate pana dupa amiza zilei de publicare a ziarului. Atunci, in plina zi, m-am trezit inconjurat de 3 insi care m-au silit sa urc intro masina, iar acolo ma astepta seful care-mi promitea acte timp de-o zi. Nu stiam incotro ma duc, dar spre fericirea mea am mers pana la redactie pentru ca acolo, cu strigate, injuraturi si amenintari, seful suparat sa ceara dezmintire. Culmea era ca in articol nu figura nici numele sefului si nici numele firmei. Acesta se auto-identificase pentru ca scrisesem ca are jeep.

Dupa aceasta au mai urmat cateva intalniri insotite de amenintari la adresa mea si ma interoga despre cine a dat comanda sa scriu acest articol si cat m-au platit.

Chemasem politia la redactie. Venise un politist care m-a chestionat si plecat ca sa nu-l mai vad niciodata dupa atunci. Insa scaarea mi-a venit de la colaboratorii Centrului Combaterii Crimelor Economice si a Coruptiei. Ei s-au interesat de activitatea “sefului” si la una din intalniri, m-au inzestrat cu microfon ca sa inregistreze amenintarile la adresa mea.

Seful a fost retinut, sediul firmei si apartamentul personal au fost perchezitionate. Colaboratorii au gasit o sumedenie de acte juridice moldovenesti si straine neperfectate. Era de ajuns sa scrii orice nume si sa aplici stampila, si documentul era gata. Pe langa asta au gasit zeci de pasapoarte si arme de foc.

In fine, seful a fost pus in libertate, iar cazul trecut la comisariatul de politie al sectorului Buiucani. Nu mai are rost sa va spun ca nu a urmat nici un fel de proces, iar peste cateva zile seful s-a intors la vechea sa ocupatie de langa Ministerul Justitiei. Istoria oricum se incheie cu un happy end, pentru ca vreo 2 ani mai tarziu il recunoscusem pe sef in unl din reportajele de stiri de pe M1. Seful a fost prins in flagrant si risca ani grei de inchisoare.

Am avt norocul sa fiu ajutat de acei colaboratori care si-au facut meseria cinstit, insa acest caz ar mai degraba o exceptie. In Moldova, de cele mai multe ori “cainele de paza” nu are nici o protectie atunci cand vine primejdia. El ramane fata in fata cu hotul care nu se teme de latrat, iar societatea pe care o avertiza de atatea si atatea ori intarzie sau nu vrea sa-l ajute.

Cainele de paza a devenit de fapt un caine fara stapan, un caine vagabond, nevoit sa-si caute rostul si menirea intro societate atat de confuza.

Photo: applause4paws.com

Sunt mai bine de 7 ani de cand am citit prima carte cu caracter motivational, adica ceva de genul cum sa-ti organizezi timpul si ordinea prioritatilor, cum sa-ti pastrezi relatiile cu prietenii, cum sa e mentii optimist in orice situatie, etc. Nu am ajuns s-o citesc pana la capat pentru ca n-am gasit nimic nou in ea, iar dezamagirea era si mai mare pentru ca inca nu gasisem nimic util si folositor pentru mine. Personal nu mi-a ajutat cu nimic sa-mi aranjez prioritatile si sa le scriu pe hartie ca un to-do list. Chiar daca si le scriam pe hartie, din varii motive lucrurile oricum nu erau facute.

De atunci am devenit indiferent fata de cartile motivationale. Asta pana recent, atunci cand am dat de un articol motivational in care am gasit sfaturi utile pentru organizarea lucrului, dar mai ales asupra proiectelor mari si de lunga durata.

1. Pasi mici. Imparte proiectul in bucati mai mici pe care le poti face intrun timp mai scurt. Astfel nu te vei plictisi asupra lucrului si nici nu vei cadea de oboseala la sfarsitul zilei. Daca lucrezi la un raport imparte-l in capitole si sub-capitole si decide sa scrii cate un capitol sau sub-capitol pe zi. Fa pasi mici in fiecare zi si peste catva timp vei vedea ca acesti pasi mici au trecut un drum mare.

2. Incepe. Orice lucru e mai usor de continuat odata ce il incepi. Drumul e mai scurt dupa ce faci primii pasi.

3. Meseria se fura. E dificil sa faci ceva ce n-ai mai facut niciodata. Mai intai de toate ar trebui sa vorbesti cu cineva care stie “meseria”. Un expert bun intotdeauna va fi bucuros sa-si impartaseasca gandurile cu un novice. Daca nu ai pe nimeni in preajma, solutia e sa investighezi resursele disponibile: Internet, manuale, biblioteca, etc. Daca nici acestea nu-ti dau raspuns, solutia finala e sa te inscrii la un curs de specialitate. Acolo cu siguranta cei invata ce si cum trebuie sa faci.

4. Deconecteaza-te. Inchide telefonul mobil, iesi din messenger, deschide browser-ul doar daca ai nevoie de el pentru lucru. E mult mai usor sa te concentrezi daca nu ai nimic care sa te distraga din lucru.

5. Odihneste-te. Fa-ti pauze mici si dese. Relaxeaza-te cate vreo 5 minute in fiecare ora. Daca ai stat mai mult timp intro incapere, ar fi bine sa iesi afara, sa faci o plimbare de 5-10 minute la aer curat. Astfel vei schimba atmosfera si vei alimenta creerul cu oxigen.

6. Perspectiva. Orice proiect mare, orice munca asidua, de regula, iti va aduce si unele beneficii: diploma de studii, avansare in cariera, venit, reputatie, etc. Gandeste-te la implicarile de lunga durata a muncii tale, exploateaza oportunitatile ce ti se deschid cu realizarea proiectului la care lucrezi si iti va fi mai usor sa il duci la bun sfarsit.

Sper ca aceste mici siretlicuri de organizarea si desfasurare a muncii sa va ajute in proiectele la care lucrati.

In cazul in care stiti si alte secrete de acest gen va invit sa le impartasiti in forma de comenatarii.

Graphics: entrepreneurs-journey.com