Mihai Moscovici

De-ar fi sa aleg dintre lucru individual si munca in echipa, de cele mai multe ori as alegeo pe-a doua.

Imi place munca in echipa pentru diversitatea ideilor, multitudinea parerilor si potentialul creativ nelimitat. Totu-i bine pana se ajunge la distribuirea responsabilitatilor si executarea acestora. Se intampla uneori ca unul (sau mai multi) din membrii echipei sa fie mai putin interesat de succesul initiativei/proiectului astfel evita indeplinirea insarcinarilor si este pasiv, nepasator si indiferent.

Nu stiu vreun remediu sigur pentru astfel de situatii, dar sunt cel putin doua cai de abordare a problemei. Prima cale este sa devii complice in  “jocul” membrului pasiv. Sa-i intri in voie si sa-l scutesti de lucrul cel greu, sa-i dai insarcinari usoare care nu necesita mult efort si dedicare. Intr-un cuvant, “lasa-ma sa te las”.

Calea a doua, cea grea, este sa iai atitudine, sa afli radacina nepasarii si s-o inlaturi, sa incerci sa-l motivezi, sa ii incredintezi insarcinari pe care sa le indeplineasca cu membri activi ai grupului si sa-l implici la maxim in toate activitatile echipei.

Ambele metode au avantaje si dezavantaje. In primul caz avantajul este ca “inlaturi” membrul “negativ” si te concentrezi asupra proiectului, dezavantajul fiind ca celorlalti membri ai grupului le revine o doza mai mare de responsabilitate si munca. Intr-al doilea caz, avantajul este ca ai sanse de a reabilita membrul pasiv si de a usura munca celorlalti colegi, insa in acest proces aloci timp si resurse pentru o cauza ce nu tine nemijlocit de realizarea proiectului.

Recunosc, uneori am fost si eu in ipostaza membrului pasiv si atunci am preferat sa fiu lasat in pace, insa am avut si experienta remedierii, atunci cand mi-am gasit o noua inspiratie pentru a deveni un membru activ al echipei.

Cum sa stii cand si in ce fel sa abordezi o astfel de situatie? Cand sa iai atitudine si cand sa-i faci jocul? Care ar fi reperele dupa care sa te conduci? Mai exista si alte cai pe langa acestea doua? Multe intrebari, putine raspunsuri…

Photo: jigsawpuzzle.com

Jurnalistul e cainele de paza al societatii si are datoria de a latra de fiecare data cand vede hotul si simte primejdia. De multe ori insa acest caine a societatii, in loc sa fie rasplatit pentru devotament si vitejie, primeste suturi in coaste pentru ca latra prea mult si nu latra cum trebuie. Alegoric vorbind, cam asa ar putea fi descrisa situatia in care s-a aciuat Natalia Morari, reporter la publicatia rusa The New Times, expulzata din Rusia.

Mai trist e ca Natalia nu e unica. In Moldova sunt atestate o multime de cazuri in care jurnalistii sunt abuzati si impiedicati de a-si exercita meseria. Din nou si din nou “cainele de paza” simte greutatea ciubotei murdare pe propria-i piele.

In ardoarea mea de jurnalist incepator am mers sa fac primul meu stagiu profesional la ziarul Accente. Tocmai trecusem de sesiunea de vara 2002 si eram nerabdator sa-mi demonstrez abilitatile gazetaresti obtinute dupa primul an de facultate. Redactorul-sef, Sergiu Afanasiu, m-a lasat sa-mi aleg singur subiectul articolului.

Aveam la dispozitie o saptamana, timp in care am decis sa investighez activitatea unor firme (dubioase) de traduceri aflate in vecinatatea sediului Ministerului Justitiei, mai exact in incinta Centrului Cultural “Ginta Latina”. Din surse proprii stiam ca aceste firme se ocupa cu perfectionarea actelor necesare pentru plecarea in strainatate a cetatenilor Moldovei, iar traducerile erau doar o acoperire legala a activitatii criminale.

Intro zi m-am aratat la oficiul firmei si am spus ca vreau sa plec in Italia la munca. Seful mi-a lamurit ca as avea nevoie de vreo 7-8 acte si ca poate sa mi le perfecteze pana deseara, doar ca trebuie sa achit cate $50 pentru fiecare document. I-am raspuns ca am nevoie de timp sa ma gandesc la oferta lui, iar el m-a invitat sa vin seara ca sa vad cum va da actele perfectate clientilor cu care a si batut palma in aceeasi dimineata.

Investigatia mea a fost o surpriza placuta pentru colegiul redactional al ziarului si mi-au inclus articolul in primele pagini. Eram bucuros ca am inceput sa pasesc tare si ferm pe taramul jurnalismui, insa toate pana dupa amiza zilei de publicare a ziarului. Atunci, in plina zi, m-am trezit inconjurat de 3 insi care m-au silit sa urc intro masina, iar acolo ma astepta seful care-mi promitea acte timp de-o zi. Nu stiam incotro ma duc, dar spre fericirea mea am mers pana la redactie pentru ca acolo, cu strigate, injuraturi si amenintari, seful suparat sa ceara dezmintire. Culmea era ca in articol nu figura nici numele sefului si nici numele firmei. Acesta se auto-identificase pentru ca scrisesem ca are jeep.

Dupa aceasta au mai urmat cateva intalniri insotite de amenintari la adresa mea si ma interoga despre cine a dat comanda sa scriu acest articol si cat m-au platit.

Chemasem politia la redactie. Venise un politist care m-a chestionat si plecat ca sa nu-l mai vad niciodata dupa atunci. Insa scaarea mi-a venit de la colaboratorii Centrului Combaterii Crimelor Economice si a Coruptiei. Ei s-au interesat de activitatea “sefului” si la una din intalniri, m-au inzestrat cu microfon ca sa inregistreze amenintarile la adresa mea.

Seful a fost retinut, sediul firmei si apartamentul personal au fost perchezitionate. Colaboratorii au gasit o sumedenie de acte juridice moldovenesti si straine neperfectate. Era de ajuns sa scrii orice nume si sa aplici stampila, si documentul era gata. Pe langa asta au gasit zeci de pasapoarte si arme de foc.

In fine, seful a fost pus in libertate, iar cazul trecut la comisariatul de politie al sectorului Buiucani. Nu mai are rost sa va spun ca nu a urmat nici un fel de proces, iar peste cateva zile seful s-a intors la vechea sa ocupatie de langa Ministerul Justitiei. Istoria oricum se incheie cu un happy end, pentru ca vreo 2 ani mai tarziu il recunoscusem pe sef in unl din reportajele de stiri de pe M1. Seful a fost prins in flagrant si risca ani grei de inchisoare.

Am avt norocul sa fiu ajutat de acei colaboratori care si-au facut meseria cinstit, insa acest caz ar mai degraba o exceptie. In Moldova, de cele mai multe ori “cainele de paza” nu are nici o protectie atunci cand vine primejdia. El ramane fata in fata cu hotul care nu se teme de latrat, iar societatea pe care o avertiza de atatea si atatea ori intarzie sau nu vrea sa-l ajute.

Cainele de paza a devenit de fapt un caine fara stapan, un caine vagabond, nevoit sa-si caute rostul si menirea intro societate atat de confuza.

Photo: applause4paws.com

Sunt mai bine de 7 ani de cand am citit prima carte cu caracter motivational, adica ceva de genul cum sa-ti organizezi timpul si ordinea prioritatilor, cum sa-ti pastrezi relatiile cu prietenii, cum sa e mentii optimist in orice situatie, etc. Nu am ajuns s-o citesc pana la capat pentru ca n-am gasit nimic nou in ea, iar dezamagirea era si mai mare pentru ca inca nu gasisem nimic util si folositor pentru mine. Personal nu mi-a ajutat cu nimic sa-mi aranjez prioritatile si sa le scriu pe hartie ca un to-do list. Chiar daca si le scriam pe hartie, din varii motive lucrurile oricum nu erau facute.

De atunci am devenit indiferent fata de cartile motivationale. Asta pana recent, atunci cand am dat de un articol motivational in care am gasit sfaturi utile pentru organizarea lucrului, dar mai ales asupra proiectelor mari si de lunga durata.

1. Pasi mici. Imparte proiectul in bucati mai mici pe care le poti face intrun timp mai scurt. Astfel nu te vei plictisi asupra lucrului si nici nu vei cadea de oboseala la sfarsitul zilei. Daca lucrezi la un raport imparte-l in capitole si sub-capitole si decide sa scrii cate un capitol sau sub-capitol pe zi. Fa pasi mici in fiecare zi si peste catva timp vei vedea ca acesti pasi mici au trecut un drum mare.

2. Incepe. Orice lucru e mai usor de continuat odata ce il incepi. Drumul e mai scurt dupa ce faci primii pasi.

3. Meseria se fura. E dificil sa faci ceva ce n-ai mai facut niciodata. Mai intai de toate ar trebui sa vorbesti cu cineva care stie “meseria”. Un expert bun intotdeauna va fi bucuros sa-si impartaseasca gandurile cu un novice. Daca nu ai pe nimeni in preajma, solutia e sa investighezi resursele disponibile: Internet, manuale, biblioteca, etc. Daca nici acestea nu-ti dau raspuns, solutia finala e sa te inscrii la un curs de specialitate. Acolo cu siguranta cei invata ce si cum trebuie sa faci.

4. Deconecteaza-te. Inchide telefonul mobil, iesi din messenger, deschide browser-ul doar daca ai nevoie de el pentru lucru. E mult mai usor sa te concentrezi daca nu ai nimic care sa te distraga din lucru.

5. Odihneste-te. Fa-ti pauze mici si dese. Relaxeaza-te cate vreo 5 minute in fiecare ora. Daca ai stat mai mult timp intro incapere, ar fi bine sa iesi afara, sa faci o plimbare de 5-10 minute la aer curat. Astfel vei schimba atmosfera si vei alimenta creerul cu oxigen.

6. Perspectiva. Orice proiect mare, orice munca asidua, de regula, iti va aduce si unele beneficii: diploma de studii, avansare in cariera, venit, reputatie, etc. Gandeste-te la implicarile de lunga durata a muncii tale, exploateaza oportunitatile ce ti se deschid cu realizarea proiectului la care lucrezi si iti va fi mai usor sa il duci la bun sfarsit.

Sper ca aceste mici siretlicuri de organizarea si desfasurare a muncii sa va ajute in proiectele la care lucrati.

In cazul in care stiti si alte secrete de acest gen va invit sa le impartasiti in forma de comenatarii.

Graphics: entrepreneurs-journey.com

WebTop2007 e deja in desfasurare. Mi-au si trimis un mesaj de invitatie ca sa particip, insa am mari rezerve.

Experienta participarii din anul trecut si informatiile obtinute in discutiile cu unii insiders ai concursului m-au convins ca WebTop este doar un instrument de a promova si sustine interesele corporative ale celor ce-l finanteaza si-l organizeaza.

Pentru mine WebTop este un concurs compromis si de aceea nu (voi) particip(a) niciodata si nici intrun fel.

P.S. As indemna bloggerii sa baicoteze acest concurs, insa fiecare este liber sa faca ceea ce crede ca-i corect.

P.P.S. Exprima-ti parerea despre WebTop in noul sondaj din coloana dreapta.

Graphics: searchenginepeople.com

In fiecare zi vad cel putin 2-3 indieni, 3-4 chinezi, 6-7 latino-americani, 8-10 oameni de culoare (nu am voie sa-i numesc negri), 4-5 albi (ca nu prea se potriveste sa-i numesc europeni) si imi dau seama ca America are un farmec deosebit sa ademeneasca oameni din cele mai diverse popoare.Treaba cu nationalitatile e atat de incurcata incat uneori nici nu mai stiu cu cine vorbesc, cu un indian sau cu un american de origine indiana, cu un chinez sau cu un american de origine chineza, etc.

Alteori numele persoanei este de origine latino-americana, insa infatisarea-i mai degraba a unui norvegian sau suedez.

Alaltaieri intalnisem un polonez care nu vorbeste poloneza… adica intelege, insa nu vorbeste. Parintii ii vorbeau in poloneza, iar el le raspundea in engleza.

Altadata am dat de un nigerian de 17 ani care stie doar engleza si nici o limba bastinasa a tarii sale. Baiatul are scuza: crescuse la oras, iar in orasele nigeriene se vorbeste numai engleza.

De un an si jumatate incerc sa-mi creez in minte imaginea unui american de rand si nicidecum nu-mi reuseste. Adica imi reuseste, dar numai pentru o perioada scurta. Uneori americanul de rand din mintea mea e alb, alteori negru de culoare, se mai intampla sa fie si latino-american, iar nu demult chiar avea ochii mai ingusti ca de obicei.

Dar cum arata americanul din mintea ta?

Folosesc online banking de cand mi-am dechis cont bancar in SUA. Chiar din prima zi am accesat site-ul bancii ca sa exploatez posibilitatile serviciilor “virtuale”.

Una din cele mai convenabile functii este bill-pay. In fiecare luna, la o data anumita, banca transfera din contul meu banii necesari pentru acoperirea facturilor. Cu un astfel de serviciu sunt sigur ca nu intarzii cu plata pentru asigurare auto, telefon, etc. si nu risc sa mi se anuleze serviciile.

Un alt serviciu foarte util este statistica cheltuielilor. In timp real pot sa urmaresc toate cheltuielile facute in fiercare luna. Cheltuielile sunt clasificate in diferite categorii (mancare, benzina, haine, asigurari, caritate, etc.), ceea ce usureaza masurarea raportului venit/cheltuieli si administrarea bugetului familial in proportii corespunzatoare fiecarei categorii de cheltuieli.

De asemenea, foarte usor sunt efectuate tranferurile bancare. Trebuie doar sa indic numele si contul bancar al destinatarului si sunt doar la un click departare de a transfera suma dorita.

In plus, acum doua luni m-a sunat un reprezentant al bancii ca sa imi ofere un credit pentru o suma medie. Am acceptat oferta si in decurs de 10 minute, timp in care a durat conversatia telefonica, am efectuat toate formalitatile. Mai tarziu am primit in posta hartiile pentru semnatura si le-am expediat inapoi la banca. Inca peste 4-5 zile mi-am primit cardul le credit, tot prin posta.

Nu stiu prea multe despre online banking in Moldova. In Moldova am fost client al VictoriaBank si in fiecare luna primeam la e-mail niste date seci despre starea curenta a contului: debit, credit si suma disponibila. As fi foarte curios sa aflu ce progrese s-au inregistrat in online banking din Moldova in ultimii ani. Comentariile sunt binevenite.

P.S. De curand am observat un anunt pe site-ul bancii despre noua (imbunatatita) structura a conturilor online. Prezint cateva screenshots ca sursa de inspiratie pentru acei bancheri (actuali au viitori) din Moldova care urmaresc acest blog.

Graphics: kudzu.com

Timp de vreun an, pe profilul meu din LinkedIn in dreptul functiei scria Blogger Evangelist. Unii m-au si intrebat ce inseamna aceasta, iar raspunsul meu intotdeauna a fost ca blogger evangelist inseamna a fi “a person marked by evangelical enthusiasm for or support of any cause” (dictionary.com).

Prima luna din anul 2008 a insemnat sa vad unele rezultate ale activitatii mele de blogger evangelist. Mai intai am vazut cum un grup de tineri cu suflet mare, dupa ce au vazut un reportaj publicat pe acest blog, au ajutat mama si cei trei copii fara casa.

Cu o mica intarziere, am marea bucurie sa prezint o alta reusita a acestui blog. In urma unei discutii fierbinti pe marginea insemnatatii Craciunului, un cititor al acestui blog a fost motivat sa inceapa a scrie propriul blog. Este vorba de Victoria Rudi, care mi-a scris si un mesaj cu prilejul lansari blogului sau:

Buna ziua, Mihai.
Vreau sa va spun ca blogul dumneavoastra m’a insufletit si m’a determinat sa’mi fac si eu unul. Iata de ce, vreau sa va spun multumesc si sa va rog sa’mi dati cateva recomandari sau sa aduci careva critici blogului meu, pe care l’am lansat acu’ 2 zile. Va multumesc inca o data.
Adresa blogului meu este http://victoriadmin.weblog.ro
Cu respect, Victoria Rudi.

Ii urez drum blogging bun Victoriei si multa perseverenta in noua “meserie” de blogger.

O alta roada a blogului a fost acceptarea unui tanar din Moldova la Mentorship #5.

Grigore Vieru (nume bun!), student in ultimul an la economie, a decis sa se inscrie in programul Mentorship dupa ce a vazut anuntul de pe acest blog. In cele din urma a reusit sa fie selectat ca discipol in sectiunea Top Management, mentorul sau fiind Roxana Memetea-Popescu, Managing Partner la Brandstalk.

Felicitari Grigorie si mult succes in noua experienta profesionala.

Acest blog a ajutat, a motivat si a schimbat vieti spre bine (poate putin, dar totusi a schimbat). Aceste rezultate ma conving inca odata despre utilitatea scrierii unui blog. Sper sa va pot impartasi si alte succese ale acestui blog cat mau curand.

Photo: graceevfree.org