Mihai Moscovici

Lipsa contextului si grandomania de sensatie sunt atributele indispensabile ale unor reprezentanti ai presei din Moldova. Asta poate fi si explicatia atitudinii neprofesioniste a celor de la Basa-press, care scriu fara a avea vreo cunostinta de cauza despre subiect:

Paisprezece posturi de televiziune locale şi regionale vor organiza, în premieră pentru istoria scrutinelor, dezbateri cu participarea concurenţilor electorali pentru alegerile parlamentare din primăvară. (sursa)

Jurnalistii de la Basa n-au avut nici gand sa verifice caracterul de “premieră pentru istoria scrutinelor” a dezbaterilor electorale la posturile de televiziune locale şi regionale, or cei de la Basa cred orbeste in tot ce li se baga in comunicate si declaratii. Va amintesc ca principiul verificarii informatiei trebuie sa prevaleze in orice imprejurare.

Dezbaterile electorale la posturile de televiziune locale şi regionale nu sunt o noutate pentru Moldova. Acestea (cu numele de Impact Electoral) au fost deja organizate de Agentia Media IMPACT in timpul campaniei electorale din 2005.

Emisiunile “Impact Electoral”
Cuprind un ciclu din 4 emisiuni, produse si difuzate la o parte dintre institutiile audiovizuale partenere ale proiectului. Concurentii electorali sunt invitati la aceste posturi de radio si TV pentru a participa la dezbateri electorale, unde isi pot expune programele politice si pot intra in dialog direct cu alegatorii. Aceste emisiuni sunt produse in perioada campaniei electorale, 6 februarie 2005 – 4 martie 2005. (sursa)

In perioada 2004-2005 faceam parte din echipa IMPACT, care a depus un efort imens pentru a organiza ciclul de dezbateri electorale in regiuni. De fapt, atunci a avut loc adevarata premiera pentru istoria scrutinelor din Moldova. Dezbaterile electorale locale din aceasta campanie sunt doar o simpla repetare… prima repetare cu multe altele ce vor urma in campaniile electorale ulterioare.

Graphics: wbcsd.org

Anul 2008 a insemnat, printre altele, lansarea politicienilor in blogosfera. Am scris destule despre aceasta: am enumerat politicienii cu blog, am analizat pretul unui blog de politician, si chiar am conclus ca blogurile politicienilor moldoveni sunt plictisitoare.

Intr-adevar, este nevoie de multa iscusinta literara pentru a scrie un blog interesant. Solutia simpla este video blogging-ul, iar presedintele Federatiei Ruse, Dmitrii Medvedev, este unul dintre primii politicieni de scara internationala care sa adopte noua “smecherie” informationala.

Desi contine doar 5 insemnari video, blogul lui Dmitrii Medvedev este deja popular printre internautii din Rusia, iar dovada este numarul in crestere a comentariilor la fiecare insemnare noua. In plus, blogul presedintelui rus este intens mediatizat in editiile de stiri ale celor mai populare posturi TV din Rusia.

Se pare ca noii tsari rusi chiar s-au decis sa faca propaganda prin toate mijloacele posibile.

de Constantin Tănase

Una din formele cele mai ticăloase de dezinformare şi manipulare a cetăţeanului este tăinuirea informaţiei. Despre un lucru, dacă nu ştii nimic, poţi zice că nici nu există. Fără informaţia respectivă, omenirea n-ar fi ştiut că Hristos a existat, că a fost răstignit şi apoi a înviat din morţi. Pentru europeni, America a început să existe din momentul în care lumea a aflat de la Columb că ea există. Şi dimpotrivă, un lucru care nu există, începe să existe (în mintea oamenilor) din momentul în care apar informaţii că el ar exista.

Toţi ştiu, de exemplu, că în R. Moldova nu există un nivel de trai decent, dar după ce – ani la rând – televiziunile, zi de zi, afirmă contrariul, foarte multă lume (săracă) crede sincer că o duce decent. Acelaşi lucru se poate spune şi despre drepturile omului în R. Moldova, independenţa justiţiei, libertatea presei ş.a.m.d. – nu există (în realitate), dar există (în imaginaţia celor manipulaţi). Aceasta e „miraculoasa” forţă a manipulării informaţiei – o campanie bunicică de spălare a creierilor (dezinformare şi manipulare), bine eşalonată în timp, poate face din cea mai săracă şi nenorocită ţară din Europa „o ţară de succes”. Comuniştii au utilizat cu succes această armă – cetăţeanul sovietic credea sincer că URSS este bastionul păcii şi al democraţiei. Acelaşi cetăţean însă nu ştia (aproape) nimic despre gulaguri…

Descendenţii celui mai criminal partid politic din istoria omenirii, actualii bolşevici ai lui Voronin, valorifică în mod spectaculos uriaşele resurse manipulatorii ale tăinuirii informaţiei. Presa lor (care, de fapt, nu este presă, ci propagandă) omite cu premeditare toată informaţia care ar putea influenţa… „nociv” starea de spirit, convingerile, opţiunile politice ş.a.m.d. ale populaţiei. Pentru cei care se „informează” din „presa” Puterii, R. Moldova nu a pierdut niciun dosar la CEDO, fiul preşedintelui Voronin – Oleg – e cel mai sărac, onest şi necorupt om de afaceri din Moldova, Roşca e politicianul cu cele „mai curate mâini”, cel mai talentat promotor al culturii naţionale e Ilenuţa Burghilă, cel mai pregătit ministru e Igor Dodon, cel mai periculos poet pentru statalitatea R. Moldova e Gr. Vieru, iar cei mai mari „gangsteri” şi „dinozauri” ai corupţiei sunt politicienii din opoziţia anticomunistă…

Pentru cetăţeanul care se „informează” de la „M-1”, duminică la Chişinău n-a avut loc un miting numeros organizat de Partidul Liberal Democrat. N-a existat un asemenea miting, nici un asemenea partid. N-au existat nici colegii mei din presă V. Saharneanu, Val Butnaru şi C. Cheianu, n-au existat nici politicienii V. Filat, Al. Tănase, M. Godea, Iu. Fruntaşu, Iu. Ţap ş.a., care au luat cuvântul, n-au existat abuzurile poliţiei… Pentru acest cetăţean, duminică a existat doar Zina Greceanâi, întâlnită cu pâine şi sare de locuitorii fericiţi din diferite sate. Asta e una din marile „taine” ale informaţiei… Şi totuşi, mitingul de duminică a avut loc, pentru că în R. Moldova mai există câteva instituţii de presă independentă.

Aceasta e o altă mare taină a informaţiei. Taina care ne apără, vorba poetului.

Sursa: Timpul.md

De doua saptamani sunt Ofiter Media si Comunicare Publica la OIM in Moldova. Nu e un termen mare, insa am reusit sa observ anumite “probleme” in relatia dintre jurnalist si ofiterul de presa. Unele “probleme” le pot trece cu vederea si nu ma deranjeaza, altele insa creaza bariere mari in comunicare si buna intelegere a subiectului.

Atunci cand solicita un interviu, jurnalistul ar trebui sa fie in stare sa prezinte un rezumat (brief) ce ar contine informatii generale despre scopul, continutul si informatiile necesare pentru alcatuirea reportajului, articolului sau al interviului. De cele mai multe ori insa jurnalistii nu sunt pregatiti sa ofere un astfel de rezumat si vorbesc in termeni foarte generali despre ceea vor sa obtina. In astfel de cazuri este foarte greu pentru mine, ca ofiter media, sa inteleg intentia jurnalistului si sa ofer oarecare informatii, sa comentez sau sa gasesc un expert potrivit din organizatie.

In fine, concluzia este simpla, explicatia proasta a intentiei si scopului realizarii unui material de presa taraganeaza decizia organizatiei, iar uneori, din start poate fi cauza unui refuz de colaborare.

Graphics: yalibnan.com

Noua pagina web a EuTV e foarte draguta. Chiar imi pare mult mai simpatic decat cea a ProTV sau a Moldova1. EuTV.md are toate sansele sa devina un fel de model primar de TV-online in Moldova: (1) navigare usoara; (2) design reusit, desi oarecum modest; (3) content mult si gratuit; (4) interactivitate, adica posibilitatea comentarii pe site.

Lansarea paginii EuTV.md a vrut sa insemne probabil incheierea procesului de rebranding al companiei. Insa rebranding-ul nu e deplin fara pozitionare strategica si promovarea valorilor companei in asa fel incat sa creeze o perceptie pozitiva a publicului. Acestea din urma sunt procese mult mai dificile, iar din anumite considerente vor fi mult mai grele pentru EuTV.md

Imaginea EuTV este stirbita de evenimentele premergatoare reorganizarii companiei. Numeroasele dezbateri publice scandaloase si procesele de judecata de rezonanta sunt doar cateva din problemele de imagine.

Desi presupun ca doreste, EuTV nu va reusi sa se pozitioneze ca o sursa de informare obiectiva si neafiliata politic. Modul de prezentare a stirilor, in special cele politice, este partinitor si tradeaza simpatia vadita pentru PPCD.

Am urmarit mai multe reportaje din editiile de stiri disponibile online si am observat careva trasaturi persistente:
1. Multe reportaje-monolog a liderului PPCD;
2. Principalele surse de stiri sunt liderii, deputatii si membrii PPCD, iar principalele evenimente oglindite sunt iarasi cele legate de PPCD;
3. Desi uneori prezenti in unele stiri, oponentii PPCD sunt prezentati sau citati intro masura foarte limitata si de obicei din perspective negative. Adica, publicul urmareste o mimare a standardelor jurnalismului obiectiv, adica cel de folosire a mai multor surse.

In final, jocul EUTV e un pic interesant si destul de subtil pentru piata mediatica din Moldova. Ma tem doar ca EuTV sa nu paseasca pe urmele ziarului Flux, fost ziar de frunte in Moldova, acum doar un organ de presa al PPCD.

P.S. Imi explica cineva ce vrea sa insemne noul slogan “Eu sunt ca tine!”?

Jurnalistul e cainele de paza al societatii si are datoria de a latra de fiecare data cand vede hotul si simte primejdia. De multe ori insa acest caine a societatii, in loc sa fie rasplatit pentru devotament si vitejie, primeste suturi in coaste pentru ca latra prea mult si nu latra cum trebuie. Alegoric vorbind, cam asa ar putea fi descrisa situatia in care s-a aciuat Natalia Morari, reporter la publicatia rusa The New Times, expulzata din Rusia.

Mai trist e ca Natalia nu e unica. In Moldova sunt atestate o multime de cazuri in care jurnalistii sunt abuzati si impiedicati de a-si exercita meseria. Din nou si din nou “cainele de paza” simte greutatea ciubotei murdare pe propria-i piele.

In ardoarea mea de jurnalist incepator am mers sa fac primul meu stagiu profesional la ziarul Accente. Tocmai trecusem de sesiunea de vara 2002 si eram nerabdator sa-mi demonstrez abilitatile gazetaresti obtinute dupa primul an de facultate. Redactorul-sef, Sergiu Afanasiu, m-a lasat sa-mi aleg singur subiectul articolului.

Aveam la dispozitie o saptamana, timp in care am decis sa investighez activitatea unor firme (dubioase) de traduceri aflate in vecinatatea sediului Ministerului Justitiei, mai exact in incinta Centrului Cultural “Ginta Latina”. Din surse proprii stiam ca aceste firme se ocupa cu perfectionarea actelor necesare pentru plecarea in strainatate a cetatenilor Moldovei, iar traducerile erau doar o acoperire legala a activitatii criminale.

Intro zi m-am aratat la oficiul firmei si am spus ca vreau sa plec in Italia la munca. Seful mi-a lamurit ca as avea nevoie de vreo 7-8 acte si ca poate sa mi le perfecteze pana deseara, doar ca trebuie sa achit cate $50 pentru fiecare document. I-am raspuns ca am nevoie de timp sa ma gandesc la oferta lui, iar el m-a invitat sa vin seara ca sa vad cum va da actele perfectate clientilor cu care a si batut palma in aceeasi dimineata.

Investigatia mea a fost o surpriza placuta pentru colegiul redactional al ziarului si mi-au inclus articolul in primele pagini. Eram bucuros ca am inceput sa pasesc tare si ferm pe taramul jurnalismui, insa toate pana dupa amiza zilei de publicare a ziarului. Atunci, in plina zi, m-am trezit inconjurat de 3 insi care m-au silit sa urc intro masina, iar acolo ma astepta seful care-mi promitea acte timp de-o zi. Nu stiam incotro ma duc, dar spre fericirea mea am mers pana la redactie pentru ca acolo, cu strigate, injuraturi si amenintari, seful suparat sa ceara dezmintire. Culmea era ca in articol nu figura nici numele sefului si nici numele firmei. Acesta se auto-identificase pentru ca scrisesem ca are jeep.

Dupa aceasta au mai urmat cateva intalniri insotite de amenintari la adresa mea si ma interoga despre cine a dat comanda sa scriu acest articol si cat m-au platit.

Chemasem politia la redactie. Venise un politist care m-a chestionat si plecat ca sa nu-l mai vad niciodata dupa atunci. Insa scaarea mi-a venit de la colaboratorii Centrului Combaterii Crimelor Economice si a Coruptiei. Ei s-au interesat de activitatea “sefului” si la una din intalniri, m-au inzestrat cu microfon ca sa inregistreze amenintarile la adresa mea.

Seful a fost retinut, sediul firmei si apartamentul personal au fost perchezitionate. Colaboratorii au gasit o sumedenie de acte juridice moldovenesti si straine neperfectate. Era de ajuns sa scrii orice nume si sa aplici stampila, si documentul era gata. Pe langa asta au gasit zeci de pasapoarte si arme de foc.

In fine, seful a fost pus in libertate, iar cazul trecut la comisariatul de politie al sectorului Buiucani. Nu mai are rost sa va spun ca nu a urmat nici un fel de proces, iar peste cateva zile seful s-a intors la vechea sa ocupatie de langa Ministerul Justitiei. Istoria oricum se incheie cu un happy end, pentru ca vreo 2 ani mai tarziu il recunoscusem pe sef in unl din reportajele de stiri de pe M1. Seful a fost prins in flagrant si risca ani grei de inchisoare.

Am avt norocul sa fiu ajutat de acei colaboratori care si-au facut meseria cinstit, insa acest caz ar mai degraba o exceptie. In Moldova, de cele mai multe ori “cainele de paza” nu are nici o protectie atunci cand vine primejdia. El ramane fata in fata cu hotul care nu se teme de latrat, iar societatea pe care o avertiza de atatea si atatea ori intarzie sau nu vrea sa-l ajute.

Cainele de paza a devenit de fapt un caine fara stapan, un caine vagabond, nevoit sa-si caute rostul si menirea intro societate atat de confuza.

Photo: applause4paws.com