Mihai Moscovici

I found it very interesting how the embassy of the Republic of Moldova in the USA presents the history of the country.
The review they present contains numerous unclear meanings. First, it is unclear who decided to re-unite the new-proclaimed Democratic Republic of Moldova with Romania in 1918.
Second, I do not understand why the “annexure process that leaded Basarabia to became part of the USSR that took place in 1940, following the Molotov - Ribbentrop summit [pact ]” is considered to be “the next”. It it is “the next”, there should be another previous annexure process. Do they mean the annexure to Russian Empire in 1918 or the re-union with Romania as the previous annexure process?
There are many others “interesting” and unclear moments I do not touch. Feel free to read the review and comment on it.

“The Republic of Moldova is a small country… boasts a rich history, abundant in dramatic and agitated events.
From the XIV century it was a part of the Moldova Principality, situated between Oriental Carpathians and the Nistru river, in the north bounded by Hotin, and in the South – by the Low Danube and the Black Sea.
Following the Peace concluded in Bucharest, in 1812, a part of this territory was asigned to Czarist Russia, which called it Basarabia - an older name, earlier attributed to the southern part. The aim was to identify this territory as a separate geographic entity from the Moldova Principality.
The Independence of the Democratic Republic of Moldova was proclaimed in January 1918. And later, on March 27, 1918 it was decided to re-unite it with Romania. The next annexure process took place in 1940, following the Molotov - Ribbentrop summit. According to this Basarabia became part of the USSR and was proclaimed as the Soviet Socialist Republic of Moldavia. It comprised only nine Basarabian counties and six districts from the left bank of the Nistru River. The present territory of Moldova is smaller compared to the area attributed to Russian authorities in 1812, since the North Hotin, Acherman and the southern Ismail were given up in 1940 by the Soviet authorities to Ukraine.
Due to the restructuring process that started in the Central and Eastern Europe, in June 1990 Moldova proclaimed its sovereignty, and on August 27, 1991 – its State Independence. In March 2, 1992, the Republic of Moldova became a member of the United Nations.” [via]

Photo: Very old book from 1752 (12) / soozika

On Sunday, an American said me that the main motivation of founder-fathers of the USA, about writing the second amendment in the American Bill of Rights (the right to keep and bear arms) was that people would protect themselves from a bad government. One of the first things a bad government does, it forbids people to have arms.
Is this motivation true for our days too?

Nu am scris de vreo saptamana pentru ca am plecat in vacanta de Thanksgiving. Toata america a dormit in aceste zile. Ieri toti s-au trezit si indata s-a inceput traficul in oras. Iata si doua poze de pe podul de la University of Texas at Arlington.

Atunci cand am auzit prima data de Amish, m-am mirat ca o asemenea comunitatea poate coexista in una din cele mai dezvoltate (tehnologic) state.
Ecaterina, o colega de-a mea din programul Muskie a scris pe lista noastra de discutie impresiile sale dupa o vizita la o comunitate de Amish. Ecaterina nu doar descrie cele vazute, dar si face o mica analiza intre modul de viata Amish si cel al moldovenilor. Ecaterina scrie:
“Ieri (19 noiembrie 2006) am fost intr-o calatorie la Amish community in statul vecin, adica Illinoys.
Amish-people sunt niste neni care dupa reforma bisericeasca - marea schisma din 1693 - au inceput sa fie persecutati in Europa, in special Gemania, pentru faptul ca ei nu au vrut sa creada in modul nou adoptat. Dupa ce tot i-au persecutat asa, amishii au plecat in America, unde acum sunt in jur 125 mii la numar.
Toata poanta e ca ei nu utilizeaza tehnologiile performante, adica electricitatea, tv, radio, internet, masini, tractoare, unelete electrice. Ei nu isi lasa copii la scoala dupa ce astia trec de clasa a opta, ca scoala ii face perversi. Apropos, curtea suprema a SUA a argumentat tare frumos chestia asta si le-o dat voi sa nu invete.
Inca, ei poarta haine cusute de ei insisi. Femeile poarta kikiutse albe, iar barbatii pantalonasi cu bretele. Nu beau alcool si lucreaza in camp, lemnarit, etc.
In timpul acestei vizite (care a inclus home tour si turul atelierului de munca) am inteles ca la noi jumatate de Moldova e mai amish ca amishii! Americanii care erau cu noi tare se mirau de baliga, de gaini vii si de caii inhamati la caruta. Doi japonezi care se mirau cel mai tare si fotografiau tot ce napadea, cind au vazut conservele pregatite pentru iarna de gospodina casei mai n-o avut atac de cord. Tot fotografiau si fotografiau.
Apropos, pentru citi oameni erau in acea familie, eu as zice erau putine conserve. Eu cu mama din 3 (trei!) zahoduri avem sa le umplem toate policioarele cu borcane, dar nu borcane mici de 700 gr cum aveau ei, ci de acele de trei litri, si nu asa, da cu pepeni murati si alte bunatati de care stim noi.
Cit despre lipsurile pe care ei chipurile le duc, e cam greu de numit lipsa. Ei au frigider (congelator cu gaze), motoare hidraulice cu care prelucreaza lemnul, sistem de incalzire cu gaze naturale, iluminare cu gaze naturale (cu adevarat performant), o multime de lucruri care functioneaza cu baterii (ceasuri, lanterne, etc.) Cel mai important este ca ei nu maninca fast-food.
Cred ca ideologia lor seamana foarte mult cu cea a lipovenilor nostri. Chiar au unele lucruri in comun ca, de exemplu, barbatii insurati trebuie sa poarte barba, iar femeile maritate sa aiba capul acoperit.
Concluzia mea este ca de fapt nu sunt ei asa de lipsiti de toate, este lume care e mult mai lipsita…”

Mariana, o alta colega din programul Muskie, a continuat tema despre comunitatea Amish si a impartasit impresiile personale dupa o vizita similara si alte observatii:
“Am avut si eu ocazia vara sa merg la amish people in Lankaster (cred ca ati auzit de orasul ista din noutati). Americanii se mirau nevoie mare de fierul de calcat cu carbuni, de lampa cu gaz si alte lucruri de felul asta, pe cind eu am avut senzatia ca sint intr-un sat din Moldova. Dupa excursie am mers la restaurant si am gustat din bucataria lor. Bine ca macar la mancare gustoasa nu au nici o restrictie.
In statul in care stau sunt multi Amish. Am vazut si pe la alimentarele noastre femeiuste amish cu spiska de cumparaturi si cu barbateii subsuoara. Ultima pereche era deosebita. Chiar m-am uitat foarte atent la ei. Ea - cu capor (nu tichiuta, nu “cepet” alb, da anume capor), rochie albastra lunga (dar nu tare strasnica) si cu o pelerina neagra de asupra rochiei, ca o manta (la moda!). El - costum din material bun, trainic si scump, dar cusut dupa un model haios, pe deasupra cu un un fel de scurta, cu pantaloni-dudocika, palarie de paie extravaganta si niste bocanci plini de zoi nespalati de multi ani! Da, bocancii astea erau exact de fason moldovenesc si glodul tot ca cel moldovensc, asa frumos, acoperiti cu un strat subtire de lut galben… kartinka!!!
Am povestit despre ei cunoscutilor mei din Moldova si numai o fata stia despre ce e vorba, dar si ea se mira ca ei mai exista.”

Photo: Beautiful people / seoulman66